radio popay

Scrisoare catre Suflet

radiopopay — Tue, 26 Mar 2013 09:14:24 GMT

Drag suflet , iti scriu aceste randuri deoarece simt ca iti sunt dator cu multe. In ciuda faptului ca esti motorul simturilor mele, a sentimentelor, a trairilor, a tot ceea ce inseamna viu in mine, te reneg de fiecare data si petrec foarte putin timp cu tine.

Asa sunt eu, asa esti tu, asa suntem multi, uitam de cea mai frumoasa parte din noi si anume sufletul nostru, ancorandu-ne in mare parte in proiectii viitoare sau amintiri trecute.

Dam o atat de putina importanta acestei parti incredibile, acestei bucati care ne reprezinta esenta pura, care ne face sa constientizam ca suntem vii in acest moment, nu in trecut sau in viitor, suntem aici, simtim, traim, respiram . Cu bune si rele, cu frumos si urat, cu iubire si gelozie, cu simplitatea si complexitatea ,cu pace si razboi, toate acestea sunt stari care ni se intampla in mare parte a timpului nostru, si pe care le simtim cu sufletul nu cu mintea.

Dar noi suntem invatati sa ne renegam sufletul, si sa traim cu mintea in viitor sau trecut. Suntem invatati sa nu ne bucuram prea mult de clipa prezenta, de fericirea pe care o putem trai aici acum sau de ce nu, de aprofundarea tristetii care ne-a cuprins in momentul acesta.

Frumosul este minunat, iubirea este de asemenea, simplitatea face parte din cel mai greu lucru pe care omul il poate obtine, tristetea este cea mai profunda traire a fiecaruia dintre noi, ea te duce cel mai adanc in interiorul tau, cel mai aproape de esenta ta.

Da! tristetea este ce-a mai profunda traire a omului , dar in ciuda tuturor acestor trairi, a acestor minuni care ne fac sufletul sa tresara de fiecare data alimentandu-ne cu diferite simturi , noi uitam sa traim prezentul si ne ancoram de fiecare data in lumea mintii noastre, o lume iluzorie, formata doar din imagini viitoare sau trecute, din planuri si proiecte, din amintiri si sperante .

Un lucru este clar, nu cu mintea se simte , niciodata mintea nu va simti ceva, ea va proiecta sau isi va aminti, este ca o caseta cu un film pe ea, unul care este imaginar, format din imagini si utopii, nimic viu nimic autentic .

De fiecare data in marea majoritate a timpul nostru, ne punem caseta cu filmul mintii, ca este trecut sau viitor, ne uitam la un film, nu traim viu, traim iluzoriu prin prisma acestor imagini care ne formeaza mintea, evitand insa acel frumos care ne reprezinta acum aici si ne face atat de minunati si extraordinari pe nume sufletul nostru.

Nu scriu ca sa te motivez, sau sa te invat ceva anume , nu sunt dascal sa iti predau, nu este de datoria mea sa te invat,tot ce fac si scriu este sa iti arat ca suntem vii, ca putem petrece mai mult timp important cu sufletul nostru , traind astfel viata noastra , bucurandu-ne de adevaratele simtiri autentice din noi, nu cele ale mintii proiectate din filme viitoare sau trecute.

Nu sunt in masura sa fiu peste nici unul dintre voi, cum nici voi nu sunteti in masura sa va autoimpuneti peste cineva anume. Fiecare are un suflet , are o esenta , este el ,o piesa minunata din acest puzzle numit univers.

Acum te intreb: cum ar putea sa iti ia cineva locul in acest puzzle numit viata? Daca unui puzzle ii lipseste chiar si o singura piesa el devine imcomplet, devine urat, nu mai reprezinta aceea totalitate de care te poti bucura de ea indiferent din ce unghi o privesti, asa esti si tu si eu, fiecare suntem minunati ca existam si ne aflam aici acum.
Nu suntem minunati ca ne vom afla in viitor, pentru ca viitorul este vag, cum nu suntem minunati ca ne-am aflat in trecut, trecutul fiind istorie, suntem minunati ca existam chiar acum, respiram simtim.

Haideti sa traim mai mult in prezent, sa dam frau liber sufletului nostru, sa nu il mai inlantuim in nici un moment din viata noastra. Sufletul ne face vii, nu mintea, trebuie sa petrecem fiecare clipa alaturi de el, nu sa il abandonam, astfel riscam sa devenim doar niste stane de piatra, goliti de orice simtire si traire din noi.

Sufletul inseamna viata, viata inseamna prezent, prezentul inseamna ca tu existi in acest moment, deci iata cum sufletul este totalitatea ta, fara el devii nimic, iesit din peisaj, ceva iluzoriu, nereal, precum viitorul sau trecutul, ele nu sunt vii, pentru ca nu se afla aici in prezent, ele se afla undeva departe.

Lasa-ti liber sufletul, fii alaturi de el in fiecare clipa pe care o traiesti, bucura-te de tot ceea ce ti se intampla , este de datoria fiecaruia sa isi iubeasca sufletul si sa fie una cu el, pentru ca asta ne face sa existam.

Iti multumesc ca ma faci sa fiu viu – suflet care te consideram pustiu – promit ca ma voi bucura de intreaga totalitate a ta.

ionel popa

Cine sunt eu ? Ce caut eu aici ?

radiopopay — Tue, 26 Mar 2013 08:55:29 GMT

Sunt convins ca ti-ai pus aceaste intrebari , este normal , vin din interiorul tau , sunt cu siguranta cele mai arzatoare intrebari din viata ta , este ok sa te intrebi … cu totii o facem . Ne ascundem unii de ceilalti , ne punem pe fata mastile de oameni inteligenti , de oameni de succes insa pe toti ne macina aceste intrebari …. Cine sunt eu ? Ce caut eu aici ?

Venim pe acest Pamant cu un scop , fiecare are un scop diferit insa apoi parca ne pierdem pe drum . Avem inaintea noastra toata maretia si splendoarea vietii dar incepem sa ne bagam cat mai multe pietre in buzunar , crezand ca sunt valoroase cand de fapt ele sunt niste simple pietre …astfel devenim greoi . Acum parca nu prea mai avem aceeasi putere de a alerga catre visurile noastre , cum am mai face-o cu toate "bogatiile" atarnand in buzunare ? Trebuie sa fii dispus in orice clipa sa renunti la tot ceea ce ai pentru a putea sa te descoperi pe tine cu adevarat .

Cautam in permanenta sa pozam in niste persoane care nu suntem , doar de dragul unul like pe facebook sau cine stie , si mai bine un comment : frumoasa poza ; ok poate ca poza este frumoasa insa in spatele ei oare cata durere se ascunde , cata suferinta , cata frustrare ?

In tine arde flacara dorintei de a-ti fi mai bine insa de fiecare data cand nu ii dai ascultare nu faci decat sa mai arunci o galeata plina cu apa peste ea . Pentru moment poate reusesti sa o stingi , iti zici ca este ok viata ta , ca ai un loc de munca bine platit , ca ai o relatie buna , ca ai asigurata o perna calda insa tu , de fapt , stii foarte bine ca NU ESTE DELOC OK !

Omule fii serios , trezeste-te , chiar asta este viata pe care ti-ai dorit-o ? Te-ai nascut sa fii extraordinar , sa iti indeplinesti misiunea pe acest Pamant , fiecare are o misiune , un scop pentru care se afla aici ; adica sa fim seriosi , chiar crezi ca misiunea ta este sa mananci mici si sa ragai bere ?

Poti extraodinar de multe lucruri insa pe drum te-ai pierdut , ai incetat sa mai fii tu , ai lasat lumea sa iti zica ca nu poti sa faci nimic , pana ai inceput sa gandesti :" eu nu sunt bun la nimic …" FALS , esti bun la foarte multe lucruri doar ca nu le-ai descoperit inca ; trebuie sa intelegi ca lumea este lumea iar tu esti tu . TU esti UNIC , posibil sa ti se para putin cam fortata aceasta afirmatie, posibil sa iti sune ca un cliseu , asta insa din cauza tuturor reclamelor si emisiunilor de la tv , toate pitipoancele vorbesc despre iubire si autenticitate … sa fim seriosi ….

Nu ai nevoie sa iti zic eu sau altcineva ca esti unic , tu o stii deja , se afla in tine totul , doar ca de foarte mult timp nu i-ai mai dat atentie , astfel , timpul a trecut si comoara ta a fost acoperita cu praf , insa ea se afla acolo , nu trebuie sa sapi deloc , este de ajuns sa o stergi putin de praf si va incepe sa straluceasca cu adevarat .

Apoi oamenii vor face doua lucruri , fie te vor admira sincer si te vor urma , fie te vor invidia si te vor critica ; indiferent insa de ce se intampla acum nu iti mai este frica , te-ai recuperat pe tine , cel mai valoros trofeu se afla din nou in mainile tale , ti-ai recapatat esenta .

Modul in care viata noastra se desfasoara pare un mister, insa in final , absolut totul se pare ca se aseaza la locul lui . Incepi sa intelegi acum o fapta banala de acum 5 ani , o fapta careia nu ii vedeai rostul , acum intelegi , acum stii ca era o mica bucatica din harta comorii tale . Pas cu pas , actune cu actiune ne redescoperim destinul , asemeni unui lup ne plimbam prin intuneric cu dorinta de a mai zari luna inca o data in viata noastra . Si ea apare in toata splendoarea ei si urlam la ea , redevenim noi , ne redescoperim , in acel moment simti ca esti doar tu singur cu luna , urli la ea ca o bestie dar nu te mai gandesti la asta pentru ca urli de placere , de fericire , ai redevenit tu , cautarea a luat sfarsit ,s-a dovedit ca totul are pana la urma un scop .

Apoi vine dimineata si razele soarelui iti mangaie incet fata , te trezesti si observi o noua lume , o lume in care tu ai un scop adevarat , stii de acum ca fiecare pas pe care il faci lasa urma pe pamant insa pasesti cu grija , nu iti doresti sa lasi urme prea adanci , este bine sa se ia cineva dupa ele insa nu trebuie sa le urmeze intocmai . ce rost ar mai avea viata lui daca ti-ar urmari tie urmele intocmai ?

Existenta nu este repetitiva , fiecare are o misiune pe pamant , o misiune pe care nimeni altcineva nu a mai avut-o inaintea lui si nimeni nu o va mai avea dupa el . O misiune care la inceput poate parea presarata cu mai mult rau decat bine insa acelea sunt niste simple lectii , daca am avea parte inca de la inceput de bine si toata viata noastra ar fi un bine continuu , am ajunge sa il banalizam , nu l-am mai aprecia la adevarata sa valoare .

Binele si raul sunt doar niste perceptii ale tale , binele meu poate fi raul tau si invers ,in final insa , cel mai important este ca tu sa faci ceea ce simti in aceasta viata .Fa mereu ceea ce simti , astfel vei sti ca faci bine .

Eu cred in tine , incepe si tu sa o faci!!!

ionel popa

Pune-ti zilnic intreabarile : "Cine sunt eu ? Ce caut eu aici ? " si vei observa ca viata ta va capata incet incet alta culoare . Spune-mi intr-un comentariu cum ti s-a parut acest articol si eu iti voi raspunde .

De ce ne prabusim mereu ?

radiopopay — Tue, 26 Mar 2013 08:48:57 GMT

Sunt zile cand totul pare cenusiu, cand tot ce faci, privesti, gusti si traiesti te fac sa simti ca-nebunesti, te fac sa-ti zici cu voce tare: Unde am gresit eu oare ?De ce merit aceasta secare a sufletului ce ma doare? Sunt zile cand te uiti la soare si in loc de stralucitor il vezi un soare muritor, fara pic de viata-n el, foarte sters si innegrit, negativ inmarmurit, doar o pata neagra mare ce poarta nume de soare. Sunt zile cand te simti gol, atat de gol si muritor, atat de singur si pustiu, intunecat incetosat , abandonat si aruncat, de tot ce inseamna bun si drag , de tot ce este cald si bine, de tot ce-i plin de bucurie si iubire. Sunt zile in care tot ce atingi si tii in mana moare, tot ce privesti, privesti cu disperare cum se distruge si dispare, sufletul te doare tare, inima-i in degradare. Sunt zile in care ai vrea sa treci intr-o secunda prin tot ce-nseamna rau si lupta , sa stii ca totul este in departare iar fiinta ta este luminata de soare, ca bucuria este in tine, vibreaza, iar inima iti trepideaza. Sunt zile in care ne uram atat de tare incat vrem sa ne calcam singuri la propriu in picioare , sa nu mai ramana nimic din noi sa ne strivim total in noroi.

Sunt zile in care am vrea sa disparem pentru totdeauna, sa nu ne fi dorit nici o clipa sa ne nastem in aceasta viata acrita total nefericita, sa nu cunoastem nimic din tot ce stim acum, sa fim facuti noroi si scrum. Sunt zile in care esti lovit de duritate, iar fiinta ta se zbate pentru a ta luciditate, simti cum te patrunde tare, raul ce vine din departare cu o viteza uimitoare , gata sa iti devoreze acea stare de relaxare si constientizare, lasandu-te fara suflare si fara nici un pic de valoare in aceasta lume mare. Sunt zile din viata ta, sunt zile din viata mea , sunt zile din viata fiecaruia care nu le putem controla . Sunt zile cand ne intrebam , daca acestia suntem noi , aceste fiinte intunecate , aceste chipuri ciudate, aceste trupuri pline de ura si cu un ego-u peste masura. In general avem tendinta sa credem ca orice lucru bun trebuie sa ni se intample numai noua in fiecare zi din viata noastra. Cele mai intense trairi, cele mai pasionale atingeri, cele mai bune obiecte si cele mai gustoase sentimente trebuie sa le simtim in fiecare secunda a fiecarei zile pe care o respiram pe acest pamant. Daca o zi nu ne va oferi nimic din toate aceste bunataturi, vom devenii cu adevarat frustrati, atat pe noi insine cat si pe oamenii ce ne inconjoara si care se bucura in acel moment de trairile proprii. De ce am fi multumiti ca alti sa traiasca bucurii mai mari decat propria noastra persoana in zile in care noi suntem tristi si abatuti? Nu este drept ca altii sa se bucure in timp ce noi suferim si nu ne regasim. Ar trebui ca si ei sa sufere cu noi , sa ne inteleaga sentimentele cenusii ce atarna peste noi ca o haina de plumb ce acumuleaza greutate tot mai mare si ne striveste fiintele. Dar sunt zile pe care nu le putem controla cum am mai zis, trebuie sa le intelegem, ca viata este un total , un imprevizibil , un mister, ce trebuie trait, iar cu fiecare mister pe care il traim, pe care il dezlegam, bucuria respectivului mister ne va umple fiintele si sufletele de multumire. Trebuie sa intelegem imprevizibilul, trebuie sa intelgem ca nu suntem clarvazatori sa stim dinainte ce se va intampla si ce bucuri vom trai. Trebuie sa acceptam ca nu orice zi este pictata in roz pur, iar noi nu trebuie sa asteptam ca acea zi sa ne dea tot mai mult si mai mult . Bucuria inseamna, sa traiesti fiecare mister, fiecare moment, fiecare clipire , fiecare respiratie, ca pe un neprevazut , doar asa vei simti viata. Nu poti astepta ca aceste trairi pe care ti le imaginezi sa devina brusc realitatea proprie, iar tu sa te bucuri direct de finalul rezultatului. Calatoria in sine este farmecul , este minunatia , este aventura ce ne face sa dardaim si sa simtim emotiile, doar ea reprezinta intreaga traire a propriului nostru sine, nu rezultatul final. Asa ca vrem nu vrem, v-a trebuii sa acceptam ca totul este un cadru complet , cu bune si cu rele, cu pozitiv si negativ, cu iubire si ura, cu ploaie si soare, cu iarna si vara, cu barbati si cu femei, totul face parte din acest cadru minunat pe nume existenta. Totul este un puzzle de trairi pe care viata ni le ofera sa le gustam din plin, sa le intelegem esenta fiecaruia dintre ele, pentru ca toate au un scop si toate poarta in sanul lor cate un semn pentru fiecare dintre noi, o invatatura, o descoperire, o luminare. Dar noi cum procedam in general? Vrem doar o anumita categorie, vrem doar soare, vrem doar iubire, vrem doar multumire, apreciere, caldura si pace, iar celorlalte trairi le administram doar critica si impotrivire. Ne luptam cu ele, le consideram ca sunt foarte distrugatoare, jefuitoare ale propriului nostru suflet, le consideram foarte nemiloase si foarte incisive, foarte cenusii si apasatoare ce ne strica si ne fac sa ne doara foarte tare. Atunci daca acceptam doar o categorie de trairi si nu tot cadrul, unde mai este starea de echilibru? Unde mai este centrarea interioara a fiecaruia dintre noi? Si de ce mai asteptam sa gasim stare de echilibrul a propriului nostru sine? Oare existenta si viata insasi este atat de nestiutoare si atat de indiferenta, de ne da sa traim aceste intamplari fiecaruia dintre noi? Crezi ca totul este la voia intamplarii? Nu cred , totul are o cauza si un efect, are o sarcina si o destinatie, o constientizare pentru fiecare dintre noi care traim. Nimic nu este degeaba, tot ce se intampla, exista, iar tot ce nu se intampla nu exista. Acceptand doar o anumita categorie de trairi si luptandu-ne cu celelalte, noi suntem singurii care ne aruncam in extreme, suntem singurii care ne facem rau si ne adancim in ceva ce cu greu vom mai putea iesii. Suntem singurii care ne chinuim sufletele si suntem singurii care ne aruncam pe o perioada nedeteriminata in intuneric absolut, bajbaind poate pentru totdeauna in nestire. Cautam atat de mult starea de echilibru, starea de relaxare, starea de centrare, cand de fapt, tot noi singuri am parasit acea stare de mijloc.

Ne-am orientat spre o anumita parte echipandu-ne cu ochelari de cal la ochi si nemaivazand intreg totalul. In toate exista aceeasi problema , in religie, in iubire , in fericire , in redescoperire etc. Toate au la baza alegerea unei anumite parti, ratandu-le intregul de fiecare data. Toate se lupta intre ele pentru ca nu isi accepta totalitatea reciproca, vor doar partile care li se par mai pozitive, mai ajutatoare, mai pentru scopul propriu vizat. Fiecare religie se bate cu o alta, ca ei sunt mai religiosi ca ceilalti, cand toti fac parte din aceeasi viata. Dar nu, crestinii se bat cu musulmani , musulmanii cu penticostali si tot asa, este un adevarat razboi intre ei pentru ca religia lor li se pare mai puternica ca a celorlalti, iar Dumnezeul lor la fel, trebuie sa fie cel mai puternic dintre religii. Ce prostie imensa, dar totusi lupta va continua la nesfarsit , iar omul este invatat sa lupte mereu pentru o anumita parte, i se pare ca neamul lui este cel mai cinstit si curat. Parca ceilalti religiosi ar fi niste intrusi, adusi cu forta pe aceasta planeta, nu pot vedea ca totul reprezinta o singura totalitate, iar aceasta trebuie acceptata si traita in intregimea ei. Atat de simplu par lucrurile si totusi atat de complicat traim noi oamenii. In dragoste treaba nu sta deloc diferit , unul dintre parteneri va vrea mereu sa fie iubit, va vrea mereu sa i se faca pe plac, indiferent de starea celuilalt , este musai si batut in cuie ca in fiecare zi sa fie la fel. Ce plictisitoare ar fi iubirea daca in fiecare zi lucrurile ar sta la fel, cred ca ne-am plictisi cu toti, iar iubirea ar deveni ceva plictisitor si monoton lipsit de orice sens, ar devenii ceva nemisterios , ceva ce vom stii dinainte cum incepe si cum se va termina . Iar daca vom sti dinainte cum va incepe si cum se va termina , atunci ce rost mai are sa o mai traim, cand vom sti dinainte ca ne va face rau? Lucrurile nu stau asa, exista certuri ,exista ura, exista pasiune, iubire , pentru ca intregul este intreg iar lucrurile trebuiesc acceptate si traite asa cum sunt ele, nu omise, toate neaduc invataturi.

Chiar si o moneda are doua fete, ea reprezentand o tatalitatea , dar noi ce facem? Alegem decat o singura fata, iar pe cealalta o renegam , nu o mai vedem, astfel ratam totalitatea monedei , pentru ca ii vedem decat o singura fata , nu suntem in stare sa o vedem in totalitatea ei. Suntem invatati sa alegem doar anumite parti din viata noastra si din oameni, nu sa ii acceptam in totalitatea lor ,ratandu-le de fiecare data frumusetea absoluta. Daca si existenta ar alege decat partile care ii plac din noi, acum am fi deformati fizic, foarte urati si cu mari probleme de supravietuire. Asta este de fapt problema propriei noastre prabusiri, stim decat sa ne luptam pentru anumite parti, consumam cantitati uriase de energie din propruiul nostru rezervor pentru a ne lupta de fapt tot cu noi insine . Cand cel mai simplu mod ar fi sa acceptam totul asa cum este el, in forma sa pura si totala , sa constientizam ca orice zi iti aduce cate un semn care reprezinta ceva pentru tine si nu este la voia intamplarii, sau ca existenta se razbuna pe tine pentru popriul ei amuzament.Inceteaza sa mai cauti perfectul, inceteaza sa te mai lupti cu totalitatea , pentru ca nu vei reusii nimic , ba mai rau te vei consuma de puteri, nu vei intelege nimic si vei devenii din ce in ce mai frustrat si nervos. Traieste pur si simplu, accepta pur si simplu , bucurate pur si simplu, orice zi este un mister care ascunde in el un semn pentru propriul tau sine, nu te lupta cu acest mister, incearca sa-l intelegi si vei vedea ca magia din el te va lumina in acea zi minunata care iti apartine.

ionel popa

Te iubesc pe mine si ma ofer pe tine

radiopopay — Tue, 26 Mar 2013 08:45:50 GMT

Continui sa scriu, nu conteaza ce iese, nu conteaza finalul, conteaza drumul pe care il parcurg aceste litere in timp ce formeaza cuvintele si apoi apar mai multe cuvinte unele langa altele si impreuna pot forma un text, de o rezonanta superioara insa, sa nu uitam niciodata valoarea primului cuvant pentru ca el a fost cel care le-a impins pe celelalte de la spate, altfel ramaneau si acum niste anonime.

Inceputul conteaza cel mai mult in toate pentru ca este primul pas din intreaga ta experienta, mai multe experiente iti imbogatesc viata,mai putine ti-o saracesc, este simplu si aparent banal insa noi incercam mereu sa complicam lucrurile, pentru noi mereu albul poate fi de mai multe nuante…este alb si este simplu, accepta asta, este viata si trebuie sa ti-o traiesti, iubeste asta!

Bine ai revenit… maestre.

Ignoranta, aroganta, gelozie, deziluzie, iubire, intreg,parti…

Ma avant in iubire cu speranta ca voi gasi cea mai frumoasa parte din mine.

Scriu si iarasi scriu, am visat ca tineam un copil in brate si ca habar nu aveam ce sa fac.

Sunt inchis la culoare si te privesc pe tine, atat de alba, atat de pura, vorbim de suflete probabil, depinde cum percepi tu bineinteles si stau si ma gandesc daca intru oare in viata ta o sa te murdaresc sau o sa ma speli, ce o sa se intample cu noi? pai cred ca deja aflam, uite ca ne indragostim si nici nu mai suntem capabili sa gandim asta, se intampla, palmele se unesc si apoi sunt despartite de acea energie vie, de un mov aprins si putem sa vedem pentru prima data cum se simte, am mai trecut amandoi prin asta, ne declaram experti si totusi uite ca suntem suprinsi, se naste iubirea, o vezi si tu? nu imi raspunde, nu strica momentul, deja ne-a prins si ne strange dar este bine, este ca atunci cand ai cazut in genunchi si te-ai julit cand erai mic si apoi a venit mama la tine, tu bineinteles ca ai inceput sa plangi si mai tare, nu avea farmec daca nu faceai asta si apoi dintr-o data ai simtit, ce durere? m-a durut ceva? iubire, calda si suava, bine ai venit in viata mea, te las te bucuri de mine, eu te asigur ca voi tanji la tine ca la mirosul de portocale din seara de ajun.

Mai degraba citeam acum decat sa scriu pe intuneric dar mi-e lene sa aprind lumina si de multe ori lenea ne impinge catre cele stari minunate de durere, acele stari care storc din noi acea seva a raului si o transforma peste cateva saptamani in cel mai dulce vin, asta e arta omului de a deveni bun chiar daca are momente in care pute.

Vreau sa vorbesc cu ea dar ceva ma retine, este probabil bunul simt sau constienta ca nu rezolv nimic in acest mod, este extraordinar de greu sa stii cum ar trebui sa se intample lucrurile teoretic dar practica sa te omoare."Fericiti sunt cei saraci cu duhul" sau cum era aia? da, adevarat, dar doar in parti, ca pe bune… saracii de ei… prefer sa sufar pentru ca vreau sa devin constient decat sa sufar ca habar nu am ce val ma adus si pe mine aici.Ca o scoica venita din cele mai adanci strafunduri ale marii, asteptand sa te culeaga cineva, sa te bage in buzunarul ei cald si stramt pentru ca abia apoi sa realizezi ca este cel mai prost lucru pe care ti-l puteai dori, tu nu poti sa traiesti fara aer si te lupti sa scapi dar acum esti prins si te poarta peste tot cu ea si acum nu este doar buzunarul, era bine daca era doar acesta, este si gandul… care gandul… ce mult se plimba si cat de multe creeaza… cu mintea poti dezbraca o femeie pentru a-ti satisface dorintele tale macabre de animal paros dar daca acest lucru nu se intampla cu adevarat te va frustra enorm si vei fi un anonim in propria ta viata.

Ce este mai banal de atat? sa nu fii rolul principal in propria ta viata?suntem o planeta de banali nu? pana la urma doar cativa iau oscarul… esti o artista in viata nu pe o simpla coala de hartie de aceea te las goala si ma plimb pe tine in cautarea intrarii catre sufletul tau si nu este acel loc care este atat de cald si frumos si datator de viata, sursa unor fantezii de-ale mele nebune, este mai mult de atat, stii ce? nu mai caut nimic, am sa te iau toata si am sa iti dau drumu in vant sa te ia sa te duca unde vrea el… am sa stau cu bratele deschise…

Stari complexe alaturi de femei perverse, le iubesc pe toate, ne canta la ureche prin gemetul lor, asculta o femeie cum geme si ai sa intelegi secretul Universului, durerea ei pasionala misca planete, le aliniaza doar pentru a crea o coliziune intre altele, si se aude in tot Universul si sar bucati de planete peste tot dar acele bucati intra acum intr-o gaura neagra si creeaza un alt Univers si astfel e posibil ca doua bucati din parti diferite ale trecutului Univers sa ajunga parte din acelasi intreg aici, oricum erau parte din intreg doar ca nu chiar atat de aproape, isi pot simti respiratia in ceafa si se ingramadesc cautand acea placere maxima, chit ca va dura o miime de secunda, pentru ele a fost o eternitate.

Este atat de bine sa lasi, pur si simplu sa dai drumul, tot Universul priveste si canta, cum ar putea sa n-o faca? ai devenit regele vietii tale si sclavul sau, in sfarsit cuvantul sclav poate avea o conotatie frumoasa.

Oameni nebuni si frumosi,care este rolul cornetului la inghetzata?sincer mi se pare mai bun dar daca ar fi sa mananc cornet gol fara inghetzata nu ar mai mai avea acelasi farmec.

Asa si in viata, femeie nebuna.. te iubesc pentru ceea ce esti, asa copil cum esti, curva in pat si o doamna in societate, doamne da-mi miezul universului si asternemi-l in palma apoi sa pot sa mor fericit, il am, e ea, e partea din mine ascunsa, care imi era atat de teama sa o scot la iveala si uite ca a iesit si acum nu mai pot sa o opresc si ce daca? ce daca a iesit, sa creasca sa se duca in lume sa zburde si sa cante; cine sunt eu sa iti spun ca esti frumoasa? nu vreau sa iti mai spun nimic, o sa te pierd undeva prin mine sa nu mai stiu care esti tu si care sunt eu si atunci probabil ca lumea o sa priveasca ca la o apocalipsa a binelui ce zambeste prin ochii albastri a unui copil trezit de mireasma puternica de boboci de trandafir.

Principala problema este ca voi vreti sa ma intelegeti, nu mai incercati, nu o sa reusiti nimic, o sa va pierdeti timpul si o sa va doara cel mai probabil capul, am innebuni daca am incerca sa intelegem fiecare om din viata noastra, un om se simte cu totul sau nu se intelege deloc.

Avem starile noastre si foarte rar ajungem sa ne sincronizam dar cand o facem se nasc adevaratele miracole.

Oau cat de multe pot sa fac acum, pot sa jonglez cu pozele, cu vorbele, cu cartea si cu viata, ma simt ca un copil in prima zi in care isi incearca superputerile, murdar la gura de budinca de ciocolata zambesc cu speranta ca nu mi-a ramas nimic intre dinti.

Mi-e ca daca imi dau drumul la mine nu o sa ma mai intorc nicioadata acelasi om, ma tem putin de acel moment.

Egoist, arogant, celebru imbracat mereu in alb si negru.

Nu imi place cand painea lasa firmituri…

Ce frumos se desfasoara o viata, este atat de normal sa iti iubesti viata dar normalul la noi este dat de societate si daca privim in societate vom vedea ca normal este sa iti pierzi identitatea si apoi sa o cauti in carul cu fan.

Cateodata trebuie sa stam in propria mizerie pentru a afla ce este puritatea.

Sunt rau pentru societate si bun pentru oameni, din pacate societatea este creata din indivizi iar eu trebuie sa gasesc echilibrul intre cele doua pana dispar si ramane ceva pur capabil de schimbare.

Ne agatam cu niste ancore grele de trecut riscand astfel sa ajungem niste epave.A fost frumos, trist si trecut, intelege asta si jumatate din problemele tale sunt rezolvate, viitorul oricum are putin mai multa viata in el ca trecutul, din punctul meu de vedere viitorul are miros de speranta in timp ce trecutul de cadavru putrezit deja, dar floarea vesnic tanara este mereu prezentul, acum, acum, acum nu atunci, nu acolo, aici, nu o sa fie, este, nu "am iubit" ci "traiesc".Este pana la urma o diferenta de nuanta pe care o faci doar daca doresti asta.

Totul se rezuma la mine, eu ii pot oferi lui Dumnezeu oportunitatea de a experimenta viata mea, in timp ce el, cu o simpla atingere ma poate face Rai.Nu imi doresc Raiul daca pe Pamant e Iadul, sunt dispus sa renunt la lumina aia multa de sus pentru un strop de lumina aici jos, ma bat cu mine pentru asta, ma bat cu mine pentru a-mi oferi sansa la libertatea ta.

Tu esti singurul care poate oferi lumii cadoul tau unic, valoarea ta este unica si irepetabila.

Stau intins in pat aaaah relaxare, dulce viata cat de frumos este sa ma am in fata si sa inchid ochii … ca mi-e frica… sunt eu si cateodata ma surprind in cel mai evident mod.

Unele lucruri nu se vor schimba niciodata doar se transforma.

Cat de mult putem sa ne complicam viata cand de fapt tot ce avem nevoie este de apa, mancare si iubire, restul sunt detalii, detalii care vor conta mult prea putin atunci cand esti total, atunci cand viata ti se desfasoara in fata ochilor.

As vrea sa am timp sa scriu, este tot ce vreau sa fac, sa scriu despre tine, sa scriu despre mine, sa scriu tot ce s-a mai scris si gandit si simtit inaintea secolelor noastre, este ciudat ca totul acum are o nuanta de gri turbat, ce inseamna de fapt sa stai si sa privesti la viata? viata ne traieste pe noi nu invers.

Atatea pregatiri, atatea cuvinte spuse de mii si mii, de ce? de unde atata logica? cand este de ajuns sa privesti doi ochi straini si sa simti cum devin parte din tine, cum iti iau locul in suflet, cum brusc te simti dat jos din propriul pat si apoi vine langa tine sa dormiti amandoi jos. Nu mai traim de mult pentru ceea ce ne-am nascut, traim vietile altora, macar de ar fi posibil sa facem schimb de trupuri, sa simti cu adevarat ce simt eu, probabil ca se va ajunge si acolo, dezumanizare totala, lipsa de respect si rezultantul fiind o viata banala.

Sa te oferi pe tine catre tine este cel mai frumos cadou pe care ti-l poti face.Cuvinte banale… fara sens.. de ce nu iesiti asa cum simt eu?habar nu aveti ce simt eu, cred ca totul este doar o impresie generala ca traim, ca ne dorim sa atingem mereu mai mult cand de fapt distanta dintre noi si acel obiectiv mereu va ramane aceeasi si alergam ca niste cai pur-sange in timp ce ne uitam in oglinda, uitam ca este o simpla reflexie si ca ceea ce vedem nu suntem de fapt noi, este doar o realitate frumoasa creata de mintea noastra cu scopul de avea mereu motive de scuza, de a avea mereu un scut care sa ne proteje, dar de ce ne protejam atat? de viata? pai scopul vietii este sa o traiesti pana mori nu sa mori inainte sa apuci sa o traiesti.

Vreau sa scriu si sa nu ma mai opresc, vreau sa iubesc si nu ma mai opresc,vreau sa cunosc cat mai multi oameni si nu ma mai opresc,vreau sa ofer o noua perspectiva asupra vietii si nu ma mai opresc, vreau sa vorbesc si nu ma mai opresc, vreau sa tac si nu ma mai opresc, vreau sa zambesc si nu ma mai opresc, vreau sa plang si nu ma mai opresc, vreau sa calatoresc si nu ma mai opresc, vreau sa zbor si nu ma mai opresc, vreau sa vreau si nu ma mai opresc, vreau sa alerg si nu ma mai opresc, vreau sa stau si nu ma mai opresc, vreau sa traiesc si nu ma mai opresc, tu de ce ai face-o?

Care este motivul pentru care iti doresti sa traiesti in continuare? Eu ti-am raspuns prin intermediul acestui articol, iti astept parerea intr-un comentariu.

Iti multumesc pentru ca existi, de aceea eu sunt,

ionel popa

Verdict asupra iubirii

radiopopay — Wed, 04 Jan 2012 08:54:21 GMT

Iubim o viata intreaga, iubim chiar si in vise, iubim oricand si oricum... iubim neincetat si fara limite... iubim total si fara regrete... iubim persoane, lucruri, clipe... iubim irational si cu patima... iubim sa iubim!

Iubirea... aceasta tulburatoare naluca! Iubim o viata intreaga, iubim chiar si in vise, iubim oricand si oricum... iubim neincetat si fara limite... iubim total si fara regrete... iubim persoane, lucruri, clipe... iubim irational si cu patima... iubim sa iubim!

O, dragoste cu mii de fete! Cum de esti tu creata atat de schimbatoare, atat de complicata, atat de accesibila? Cate experiente ne oferi si prin cate dureri ne pui sa trecem... si cate intrebari aduci cu tine! Si cat esti de ametitoare! Ne adormi cu vorbe dulci si ne ineci in lacrimi. Ne dai un suflet confuz pentru a ne lua viata. Ne incalzesti cu sentimente inefabile si ne dai aripi pe taramuri straine. Ne imbeti cu aroma ta pentru ca apoi sa ne trezesti intr-un loc pustiu. Ne indrepti calea spre obiectul iubit pentru ca apoi acesta sa se dubleze.

Tu nu ne vrei fericirea, ci ne tulburi cu nesiguranta ta. Ne intorci din drum cand vrei si faci uneori popasuri gresite. Numai pentru a fi acolo, pentru a te face simtita. Pentru tine nu conteaza persoana, ci sentimentul! Spune tu atunci, pentru ce alergi unde nu ti-e locul si de ce nu te opresti unde vrem noi? Poti fi tu numita dragoste sau dorinta? De ce te simti bine chiar si in locuri straine? Furi inimi, furi identitati, distrugi pentru a te implini. Si apoi tot nu te multumesti. Inca alergi. Nici tu nu stii ce vrei. Iti place sa apari neinvitata. Si urasti sa fii refuzata. Dar esti pe deplin incapatanata. Nu accepti sa fii oprita si totusi... vei fi fericita vreodata? Sa fie asta menirea ta? Sa zbori din floare in floare, sa o ofilesti pe fiecare, sa dai iluzii false, sa rupi petalele si apoi sa le imprastii...? Si chiar de fugi apoi in alta parte de ce uneori ramai in urma? Pana si tu te imprastii, pana si tu te dizolvi...

Iti lasi urmele peste tot. Devii compromitatoare, dar nu iti pasa! Razi si te distrezi pe seama noastra. Ce conteaza consecintele atat timp cat nimic nu te poate opri? Faci ce iti place si nu regreti nimic. Ucizi cu tandrete si apoi pleci la pas. Nu-ti este frica de nimic. Si nu te gandesti la ce urmeaza. Ataci fara mila. Profiti de clipa pentru a exista. Adulmeci si rascolesti suflete. O, si cat adori sa domini! Sa fii neinteleasa si totusi sa patrunzi. Sa apari de nicaieri pe neasteptate. Pentru ca lumea sa vorbeasca despre tine... prin tine... Da, asta te multumeste cel mai mult.

Daca ai sti sa te opresti parca nu ai mai fi tu. Si totusi, opreste-te din cand in cand! Sunt locuri in care nu esti dorita. Limiteaza-te pentru a nu mai distruge. Arunca focul intr-un singur loc si ai grija sa nu se indeparteze. Asta ar fi misiunea ta cea mai inteleapta. Dar nu, tu continui sa fii o intrusa! Si esti de neinvins! As vrea sa te felicit, dar nu meriti! Uneori creezi placere pentru a distruge. Pentru a distruge vieti, clipe...pentru a narui vise si dorinte. Si poate esti placuta pe moment, dar faci atata rau dupa...

Schimbi destine si principii. Iti place sa patezi acolo unde culorile sunt impecabile. Cat mi-as dori sa te opresc, dar nu pot. Imi placi si urasc asta. Te vreau impotriva vointei mele, impotriva modului tau de a actiona. Te simt, dar esti atat de instabila! Nu pot sa te explic, esti pretutindeni! Credeam ca esti tot ceea ce conteaza cu adevarat, dar tu esti atat de inselatoare, atat de nonconformista. As vrea sa ramai intr-un singur loc si totusi cum as putea sa ma lipsesc de farmecul tau imprevizibil?...

Iubirea virtuala. Poveste adevarata despre o iubire imposibila...

radiopopay — Mon, 07 Nov 2011 07:54:03 GMT

Iubirea virtuala... Mii de carbuni incinsi imi ard adancurile involburate de mormane de ganduri datatoare de fiori. Cuvintele ei imi rasuna in timpanele ciuruite, timbrul vocii ei persista in mintea mea si asa ravasita de tot felul de declaratii una mai pretioasa decat cealalta.

Ma hranesc in fiecare zi cu aceleasi promisiuni, ma imbat cu sperantele pe care le reinvie in fiecare zi, ma ametesc propozitiile simple, bine construite, care emana increderea ca intr-o zi o voi avea in brate si sunt fericit. Nici nu as avea nevoie de mai mult.
O simt atat de aproape, desi nu i-am vazut niciodata fata, nu i-am simtit freamatul si respiratia calma sau agitata, nu am atins niciodata plimbandu-mi degetele pe fata ei, mangaindu-i pleoapele, sarutandu-i, cu o atingere usoara, buzele; mi-am plimbat degetele doar pe o fotografie mangaind fiecare parte anatomica a structurii lui feminine, imaginandu-mi ca este aici si ofteaza, de atata bine.
Credeam ca se sfarseste pamantul daca nu-o voi intalni in lumea reala fie doar si pentru o secunda. Era de-ajuns doar o secunda. In mintea mea ratacita trona imaginea ei, nu puteam scapa de ea orice ar fi fost.

Uneori mi se umezesc ochii si nu stiu daca de drag sau de ciuda ca nu pot sa ajung la ea. Alteori lacrimile curg fara sa-mi dau seama. Ma trezesc oftand, cu o durere nemiloasa care-mi sfasie sufletul. Nerabdarea a pus iarasi stapanire pe mine, simt ca nu pot astepta la infinit, timpul trece, nu mai am prea mult timp, ma simt nedreptatit si vinovat in acelasi timp. Uneori renunt la ideea de a mai astepta si incerc sa uit. Nu pot. Incerc sa o urasc. o urasc o vreme... si la primul semn tresalta tot adancul meu, imi este draga din nou, alteori ma invinovatesc considerandu-ma imatur, ca o adolescent naiv, care isi asteapta iubitula in prag.
Nu pot sa insist, daca nu stiu ce zace in capsorul lui si este inchis ca lada de zestre a bunicii. Nu vreau sa par ridicola in ochii lui, asa ca astept cuminte, cu ochii atintiti pe Messenger, gandindu-ma ca daca il va trimite divinitatea ca pe un dar pe care il merit, va veni singur. Numai ca vine, sta un pic, pleaca fara niciun cuvant, iar revine, iar sta un pic, dispare la fel de repede precum vine… Jocul asta ma ucide.
Este noapte, putin dupa miezul noptii, ma doare sufletul, ma doare sufletul, ma doare sufletul. As fi vrut sa plang eliberandu-ma de toate necunoscutele, dar astazi nu pot, lumea nu se rezuma la el. As fi putut sa-i doresc sa aiba parte de exact acelasi lucru, dar stiind ce tare doare mi-e mila de sufletul lui, poate asa mai spal din pacate, cu mila, cu ingaduinta. Ma incapatanez sa pot crede ca nu il mai vreau, voi repeta tot timpul ca nu il mai vreau, voi incerca sa mai caut si poate doar inlocuindu-l, sa mai scap de aceasta disperata apasare.

Lacrimile, cuvintele pe care inima nu le poate rosti

radiopopay — Wed, 26 Oct 2011 23:42:28 GMT

Plangem adesea. Uneori lacrimile nu mai pot fi stavilite indiferent de forta psihica prin care iti comanzi sa te opresti. Se pravalesc mai tare pe obraji, eliberand cu ele tensiuni si multa energie. 'Lacrimile sunt istorisirea durerii', citeam candva. Si asa este. Atunci cand cuvintele sunt prea lipsite de putere sa vorbeasca despre cele ce sunt in sufletul tau, lasi lacrimile sa spuna. Din pacate, de cele mai multe ori, suntem chiar stigmatizati si invinuiti pentru ele... Suntem acuzati de slabiciune, cand de fapt lacrimile ne fac mai puternici.

„Lacrimile sunt cuvinte pe care inima nu poate sa le rosteasca” - Anonim

Ce se intampla cu noi, cu trupul nostru, atunci cand plangem? Plansul este un proces mult mai complicat decat ne-am putea imagina. Si da, stim foarte bine ca lacrimile tasnesc nu doar atunci cand traim emotii foarte puternice.
De fapt, exista trei tipuri diferite de lacrimi. Lacrimile care tin ochii umezi constant si ii protejeaza impotriva factorilor externi daunatori. Ele isi fac aparitia si atunci cand ne intra „ceva in ochi”. Lacrimile reflex sunt produse atunci cand ochii sunt iritati, asa cum se intampla cand taiem ceapa. Iar al treilea tip de lacrimi sunt cele care apar ca o reactie la un stimul emotional foarte puternic.
Oamenii de stiinta au descoperit si faptul ca, in functie de tipologia lor, lacrimile au si o componenta diferita de chimicale si hormoni. Lacrimile starnite de emotii contin un nivel mai ridicat al manganului si al hormonului prolactina ceea ce contribuie la reducerea cantitatii acestora in corp, alungand in felul acesta, sentimentul de tristete adanca. Multi oameni au descoperit ca plansul ii ajuta sa se linisteasca atunci cand sunt suparati si aceasta se datoreaza eliminarii anumitor hormoni si chimicale, prin intermediul lacrimilor

Lacrimile emotionale au nevoie de un stimul extern. Acest stimul poate fi o sursa externa, fie durere fizica, fie durerea sufleteasca atunci cand pierzi pe cineva drag, etc... sau poate fi o sursa interna – constientizarea sensului vietii personale sau a celorlalti, de exemplu. Cand emotiile ne afecteaza, sistemul nervos stimuleaza nervul cranian, iar creierul trimite mai apoi semnale prin intermediul neurotransmitatorilor, la glandele lacrimare. Asa... ajungem sa plangem.

Glanda lacrimara produce lacrimi emotionale si lacrimi de reflex. Multi cercetatori sunt de parere ca in momente de stres maxim, corpul nostru depinde de aceasta glanda, ca ea sa elimine excesul de hormoni si chimicale, astfel incat echilibrul din corp sa fie restabilit. Exista teorii care spun ca lacrimile si plansul ar avea si o functie in comunicarea nonverbala. Ele sunt eliberate pentru a atrage atentia celorlalti ca avem nevoie de ajutor.
Cel mai citat studiu cu privire la lacrimi este cel al biochimistului William Frey. El a petrecut 15 ani ca sa studieze acest fenomen. In presa de specialitate, cercetatorul si-a castigat si porecla „expertul lacrimilor”. El a fost cel care a descoperit toate aceste lucruri interesante cu privire la tipologia lacrimilor si componenta lor.
Lacrimile, un semn al curajului...

Judith Orloff, cunoscuta psihoterapeuta despre care Garbo v-a mai vorbit pana acum, spune, intr-un articol pentru publicatia americana online Huffington Post ca, intr-o perioada de 20 de ani, practicandu-si meseria, a experimentat puterea tamaduitoare a lacrimilor. Lacrimile sunt substante eliberate de corp pentru eliminarea stresului, tristetii, anxietatii si frustrarii. Exista si lacrimi de bucurie. Cand se naste un copil de exemplu. In viata mea, sunt recunoscatoare momentelor cand pot sa plang. Ma simt curatata, este un mod de a ma curata de emotii suprimate, care, daca ar ramane in corp, s-ar manifesta sub forma de oboseala si durere. Ca sa ramana sanatosi si eliberati de stres, eu imi incurajez pacientii sa planga. Ii incurajez atat pe barbati cat si pe femei. Lacrimile sunt un semn al curajului, al puterii si autenticitatii.

Sa ii lasam pe barbati sa planga

Chiar daca plansul are aceasta uimitoare putere tamaduitoare, in mod cultural, unei jumatati din populatia Planetei, i s-a refuzat aceasta forma de comunicare. Este vorba despre barbati. Inca de mici copii, baieteii sunt invatati ca un „barbat nu trebuie sa planga”... ca un barbat trebuie sa dea mereu dovada de curaj, fara sa lasa sa se vada, orice urma de emotie, fara sa lase ca durerea din suflet sa fie eliberata prin intermediul lacrimilor.
De altfel, fiecare cultura a lumii defineste momentul cand si unde avem voie sa plangem sau sa jelim. De exemplu, populatia Zuni are un obicei legat de jelirea unei persoane disparute din viata. Seful tribului permite celor care sufera dupa persoana disparuta sa planga pentru patru zile, dupa care spune ca moartea s-a petrecut acum patru ani si deci, plansul trebie sa inceteze.
Judith Orloff mai spune: „Lacrimile ne fac sa ne simtim mai bine chiar si cand problemele persista. Impreuna cu detoxifierea fizica, lacrimile emotionale vindeca inima. Nu vrei sa iti retii lacrimile. Pcientii imi spun uneori: Te rog, scuza-ma ca am izbucnit in plans. Am incercat din rasputeri sa nu o fac. Ma fac sa ma simt slab. Inima mea rezoneaza cu ei, atunci cand imi spun acestea. Stiu de unde vine acest sentiment: de la parinti care se simteau inconfortabil din cauza lacrimilor, in mod particular in cazul barbatilor, ei spunandu-le un barbatii adevarati nu plang. Eu resping aceste notiuni. Avem o noua paradigma iluminatoare cu privire la ce inseamna un barbat puternic, sau o femeie puternica. Sunt persoane care au puterea si constiinta de a se lasa in voia lacrimilor. Acestia sunt oamenii care ma impresioneaza, nu aceia care braveaza in mod fals, afisandu-se ca o persoana macho. Incercati sa va eliberati de toate aceste preconceptii neadevarate despre lacrimi si despre plans”... „Purificati-va de stres si negativitate prin lacrimi”.

Lacrimi si durere: Doar oamenii plang?

Pana acum, cercetatorii nu au adunat suficiente evidente care sa demonstreze ca si animalele plang. Totusi, un fapt miraculos s-a petrecut in data de 15 noiembrie 2001, in India. Un ofiter de politie pe nume Khagen Sangmai a fost martorul unei scene incredibile. Aproximativ 100 de elefanti faceau cerc in jurul unui pahiderm care zacea lanaga o sina de tren, cu lacrimi rostogolinduli-se din ochi”....

Compunere liberă despre femeie...

radiopopay — Thu, 20 Oct 2011 07:35:17 GMT

... a elevului Gigel din clasa a 2-a:

Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.

Cele mai în vîrstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.

Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.

Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii:

femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.

Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: „Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”.

Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.

Atat ştiu desprefemei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii

Concluzia ar fi: ceea ce nu intelegi nici sa nu incerci. Exista posibilitatea sa afli lucruri care te vor surprinde atat de tare incat risti o viata sa ramai "afectat". "Iubeste fara sa gandesti, traieste fara prea multe intrebari"

7 moduri prin care poti sa cladesti incredere in relatia ta

radiopopay — Fri, 14 Oct 2011 09:22:11 GMT

Fie ca esti intr-o relatie de mai mult timp si care nu mai functioneza, fie ca esti intr-o relatie noua, e important sa stii ca trebuie sa claditi increderea unul in celalalt. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteti face pentru relatia voastra.

Fara incredere, relatia se transforma in durere, certuri si gelozie… uneori chiar despartire. Increderea face ca relatiile sa fie mult mai puternice si le poarta la un nivel mult mai profund. Incredrea unul in celalalt creaza o legatura care cu greu poate fi rupta.

Cu totii vrem ca partenerul nostru sa aiba incredere in noi inca de la inceputul relatiei dar incredrea trebuie castigata. Iar daca ai facut lucruri care l-au determinat pe partenerul tau sa isi piarda incredrea in tine, inseamna ca trebuie sa il ajuti sa si-o recastige.

Iata cateva moduri prin care iti poti intari relatia cu partenerul:

1. Nu minti

Acesta este cel mai evident mod prin care poti aduce multa incredere in cadrul cuplului. Nu mintiti! Fiti onesti unul cu celalalt. Sinceritatea va fi apreciata si iti va conferi statutul de persoana cu veriticalitate si credibilitate.

2. Spune si fa!

Poti sa spui ca esti o persoana demna de incredere dar daca actiunile tale nu reflecta ceea ce spui, atunci partenerul tau va fi banuitor la adresa ta. Aceasta inseamna ca atunci cand ii spui ca te vei duce la bar cu prietenii tai, exact asta vei face. Daca in schimb vei merge in alta parte fara sa ii spui, urmand sa afle ulterior mica ta minciuna, atunci cu siguranta nu va mai putea fi vorba de un sentiment de incredere reciproca.

3. Pastreaza-i secretele

Cand cineva incepe sa aiba incredere in tine, va incepe sa iti marturiseasca aspecte personale despre el insusi. Acestea pot fi sentimentele si gandurile sale sau poate alte lucruri care il fac sa se simta jenat si pe care nu le-ar marturisi unui alt suflet. Nu-i trada asteptarile, vorbind cu altcineva despre sentimentele sale.

Unii oameni au tendinta de a strecura aspecte private despre partener intr-o conversatie cu altcineva, facandu-I pe acesta sa se simta stanjenit. Din acel moment, exista certitudinea ca persoana din viata noastra nu ne va mai marturisi cu atat de multa usurinta aspecte din intimitatea sa.

4. Deschide-te fata de iubitul tau

Daca nu impartasesti niciodata nimic despre tine insati, atunci va incepe sa se intrebe de ce nu ai incredere sa i te marturisesti si in schimb, va incepe sa isi piarda la randul sau, increderea. Lasa-l sa observe ca ai incredere in legatura voastra, astfel incat sa ii poti marturisi secretele tale, cu inima deschisa.

5. Petreceti timp de calitate impreuna

Cat mai mult timp petrecut impreuna este ceea ce va face sa fiti increzatori si legati unul de celalalt. Daca unul dintre voi este mereu ocupat facand alte lucruri fara sa isi faca timp pentru amandoi, nu veti avea sansa de a fi fericiti impreuna. De fapt, cel neglijat va incepe sa simta ca nu prea are rost sa aiba incredere de vreme ce aceasta nu seamana cu o relatie, pana la urma. Timpul de calitate petrecut impreuna este esential pentru relatii stranse.

6. Simtul masurii in cearta

Cearta este unul dintre cele mai daunataoare increderii dintr-o relatie. Daca partenerul este invinuit si ranit, atunci increderea dispare… increderea sa ca tu esti acea persoana care il trateaza mereu bine.

Asa ca nu distruge increderea dintre voi, aruncand tot ce este negativ pe umerii celuilalt, reprosandu-i tot ce a zis sau facut. Nu puneti intreaga vina in spatele celuilalt. Demonstrati-va unul celuilalt ca aveti responsabilitate pentru partea voastra de vina si astfel, increderea nu va fi pierduta.

7. Vorbeste-i depre orice din trecutul tau

Daca exista ceva in trecutul tau care ar putea sa slabeasca increderea sa in tine, sa nu tii secret, sperand ca acesta nu va fi aflat fiindca daca in final va fi descoperit, partenerul tau se va intreba de ce nu ai avut destula incredere astfel incat sa i te dastainuiesti. Va incepe sa fie apoi suspicios cu privire la motivele tale, iar suspiciunea este cea mai daunatoare

Inchisoare fara lacat

radiopopay — Wed, 12 Oct 2011 08:31:03 GMT

In momentul in care ceva iti face rau, te indepartezi. Este reactia absolut fireasca pe care o avem cu totii in fata lucrurilor care ne ingreuneaza, care ne apasa, care atarna prea mult pentru suflet. Si ajungi sa dai la o parte oameni si lucruri care candva iti bucurau gandurile. Te inchizi in tine si, mai departe de peretele din fata ta, nu vezi nimic. Nu este o lume. Este o inchisoare in care te bagi singur, pentru o perioada nedeterminata de timp, in speranta ca ceva mai bun se va intampla. La un moment dat. Candva.

Uita-te in jurul tau si s-ar putea sa vezi sute de oameni care s-au inchis in celul goale, fara ferestre. Si care nu fac nimic altceva decat sa astepte. Este singurul lucru pe care oamenii stiu sa il faca uneori, dupa lovituri indelung rabdate.

Pana cand crezi ca mai poti astepta?

Pana cand te vei uita la viata care trece pe langa tine, fara sa faci nimic?

In seara asta, ma voi duce la culcare linistit.

Pentru ca am gasit ceea ce imi trebuie acum si ceea ce imi face bine - un pas inapoi

Nu exista perfectiune, toti suntem atinsi de o oarecare nebunie, salbaticie, neputinta, monstruozitate.....dar cred ca diferenta o face modalitatea in care convietuim cu demonii

Liberatea de miscare, de actiune este de fapt liberatea ce ti-0 proiectezi si o respecti in minte.

Poti sa stai si sa astepti si afara, nu numai in celula... si astepti, si asteepti aci tu de fapt nu prea vezi nimic (evident cu ochii mintii)

Nu fi sarac ... cu duhul, caci numai acesta inseamna adevarata saracie